Nu toată lumea știe că Maria este patroana ordinului franciscan. Dar de unde această importanță a Preasfintei Fecioare Maria pentru ordin? Vom afla aceasta printr-o selecție de obiecte din colecția Custodiei Țării Sfinte care vor fi expuse în viitoarea secțiune istorică a Muzeului Terra Sancta. Muzeul, care va fi construit în Conventul Sfântul Salvator din Ierusalim, va fi locul unde vom putea redescoperi istoria franciscanilor din Țara Sfântă și devotamentul lor față de Maica Domnului. Ne vor însoți în acest studiu părintele Stéphane Milovitch, directorul Oficiului Patrimoniului Cultural al Custodiei, și părintele Alessandro Coniglio, profesor la Studium Biblicum Franciscanum din Ierusalim. Pr. STÉPHANE MILOVITCH, ofm Directorul Oficiului Patrimoniului Cultural – Custodia Țării Sfinte Ne aflăm în sacristia mănăstirii Sfântul Mântuitor din Ierusalim. Astăzi, reflecția noastră începe de la acest veșmânt liturgic, un ornat realizat în Franța, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Acest ornat face parte dintr-un set de veșminte liturgice care include, de asemenea, o stolă, un ștergar și un voal de potir. Ornatul este îmbogățit cu o broderie care o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria, cea Neprihănit Zămislită. Broderia este însoțită de o bogăție florală care amintește de jertfa lui Cristos (prin culoarea roșie), și de pălămidă, simbol al Învierii și al mântuirii. Imaginea Neprihănitei Zămisliri arată devoțiunea mariană atât a franciscanilor, cât și a francezilor: Ludovic al XIII-lea a ales-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca protectoare a Franței în anul 1638. Pr. ALESSANDRO CONIGLIO, ofm Profesor la Studium Biblicum Franciscanum - Ierusalim Sunt bine cunoscute devotamentul Ordinului franciscan față de cea Neprihănit Zămislită și implicarea sa pentru promulgarea dogmei mariane. De la reflecțiile teologice ale fericitului Ioan Duns Scot, până la Miliția Neprihănitei fondată în 1917 de Sfântul Maximilian Kolbe, frații Sfântului Francisc s-au remarcat întotdeauna pentru dragostea față de Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria, încât au proclamat-o cu acest titlu, Patroana principală a fraților! În scrierile sfântului Francisc nu găsim niciodată expresia Neprihănită referindu-se la Preasfânta Fecioară Maria, dar într-una dintre rugăciunile lui, Salutul către Preasfânta Fecioară Maria, Sfântul din Assisi i se adresează spunând: „tu în care a fost și este întreaga plinătate a harului și a oricărui bine”(FF 259). Cu această expresie, Francisc surprinde esența misterului Neprihănitei Zămisliri: atribuind Mariei plinătatea oricărui bine, de fapt, Francisc vede Fecioara plină de însuși Dumnezeu într-un mod unic. La orele canonice, într-o rugăciune compusă de el însuși, Sfântul Francisc îl numea pe Dumnezeu ca „binele”, „tot binele, binele suprem, cel care singur ești bun” (FF 265), sau, așa cum sfântul a scris în scrisoarea către fratele Leu: „Tu ești binele, tot binele, binele suprem, Domnul Dumnezeul cel viu și adevărat” (FF 261). Într-un oarecare sens, Maria participă la această bunătate absolută a lui Dumnezeu, pentru că nu a fost niciodată atinsă de umbra păcatului și a răului. Încă din momentul neprihănitei sale zămisliri, Maria a fost o oglindă clară a purității și a bunătății lui Dumnezeu, ferită de orice vină, datorită meritelor lui Cristos Mântuitorul. Dar, dacă a fi zămislită fără de păcatul strămoșesc este un privilegiu al Mariei, orice creștin, renăscut prin botez și purificat de orice pată a păcatului, a cunoscut același har și aceeași neprihănire, precum ne amintește Sfântul Paul: „În [Cristos Tatăl] ne-a ales înainte de crearea lumii ca să fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui în iubire” (Ef 1: 4); cu ajutorul Mariei, fiecare botezat poate crește în această stare a harului, până ce ajunge să împărtășească aceeași glorie cu Fecioara Maria în Cer. Read More