În bazilica Sfântului Mormânt, bucuria Paștelui a fost anunțată prin proclamarea Evangheliilor Învierii lui Isus din patru puncte diferite din jurul ediculului Sfântului Mormânt, care corespund punctelor cardinale: un gest simbolic al modului în care vestea Învierii, de la Ierusalim, ajunge în orice colț al pământului. Sfântul Mormânt este considerat cel mai important loc al credinței creștine, cu mai mult de 2000 de ani de istorie, știință și credință. Cu ajutorul textelor biblice, al mărturiilor din diferite perioade istorice, al bogatei documentații de imagini de la campaniile de săpături și al colaborării arheologilor și istoricilor din cadrul Custodiei Țării Sfinte, se poate face o călătorie până în zilele noastre, până la cea mai recentă restaurare a Ediculului Anastasis. În narațiunea biblică găsim detalii care ajută cercetarea arheologică. Împăratul Adrian, pentru a șterge urmele ebraice și creștine, a reconstruit orașul și l-a numit Aelia Capitolina. Muntele Golgota și Mormântul Sfânt au dispărut sub noul templu dedicat lui Venus. În jurul anilor 327-329, Sfânta Elena, mama împăratului Constantin, a sosit la Ierusalim. Conform părintelui Eugenio Alliata, arheolog la Studium Biblicum Franciscanum, se poate spune că ea a făcut o descoperire arheologică. Pr. EUGENIO ALLIATA, ofm Arheolog - Studium Biblicum Franciscanum "Cele mai vechi tradiții ne spun că împărăteasa însăși voia să sape pentru a găsi această dovadă a morții lui Isus și că ingeniozitatea ei a făcut-o să găsească nu doar crucea lui Isus, ci și alte cruci. Era important să se știe care era adevărata cruce a lui Isus. După unii, a fost identificată prin minuni, după alții prin prezența inscripției cu condamnarea lui Isus, care este menționată în Evanghelie: "Isus din Nazaret, regele iudeilor"". În anul 335, după ce Constantin a distrus templele păgâne, Mormântul a fost readus la lumină. Distrus și reconstruit de mai multe ori, Mormântul a ajuns din nou inima creștinismului după ce Ierusalimul a fost câștigat de cruciați în anul 1099. Printr-o scrisoare a Papei Clement al VI-lea din anul 1342, Ordinului Sfântului Francisc de Assisi i-a fost încredințată custodia Sfântului Mormânt și a altor Locuri Sfinte. Din acel moment, în interiorul Bazilicii s-a stabilit o comunitate franciscană. Pr. EUGENIO ALLIATA, ofm Arheolog - Studium Biblicum Franciscanum "Bazilica Sfântului Mormânt este o construcție veche, datând parțial din timpul cruciadelor din secolul al XII-lea și parțial din timpuri chiar mai vechi. În 1927, a fost lovit de un cutremur dur, care a provocat distrugerea Ierusalimului". În 1960, au început lucrările de restaurare a Bazilicii Sfântului Mormânt. O muncă documentată minuțios timp de 20 de ani. Cele trei comunități prezente la Sfântul Mormânt l-au ales pe părintele Virgilio Corbo ca arheolog pentru lucrările din spațiile comune. A lucrat acolo timp de 17 ani, de dimineața până seara. La doi ani după încheierea lucrărilor, părintele Corbo a dat presei monumentala sa lucrare "Sfântul Mormânt din Ierusalim. Aspecte arheologice de la origini până în perioada cruciată". Pr. CLAUDIO BOTTINI, ofm Studium Biblicum Franciscanum "Săpăturile sau lucrările la Sfântul Mormânt au durat din 1960 până în 1980. Părintele Virgilio Corbo a făcut o sinteză, publicând în 1982 o serie de cărți, în trei părți, care prezintă rezultatele arheologice comparate cu textele literare referitoare la perioada evanghelică." Au fost 20 de ani de muncă arheologică și de restaurare intensă, care au dus la un rezultat important. În prezentarea seriei despre Sfântul Mormânt, părintele Virgilio Corbo a scris: "Am terminat munca de cercetare și o prezentăm cercetătorilor. Sperăm doar că va fi citită cu dragoste față de Cel care este figura triumfătoare a acestui monument". Read More